Nu sta ca pe ace de acupunctura ci relaxeaza-ti si elibereaza-ti mintea si corpul..
Înainte de a se aşeza în meditaţie pentru a practica Dharma tuturor Iluminaţilor din trecut, prezent şi viitor din cele zece direcţii, un începător trebuie să depună marele jurământ de eliberare a tuturor fiinţelor ce caută stadiul de Buddha, cu o minte fermă ca un diamant, fixată pe perfecţionarea tuturor Buddha-Dharmelor fără cea mai mică întoarcere. Apoi, în timp ce stă în dhyăna, el trebuie să dea naştere gândului corect legat de adevărata realitate ce stă la baza tuturor Dharmelor adică, cu toate lucrurile bune, rele şi neutre (lit. „de neîndeplinit”); cu organele de simţ interne, cu informatiile senzoriale externe şi falsa conştiinţă [care se identifică cu ele]; cu toate turburările şi chinurile pământeşti şi toate cauzele şi efectele, naşterile şi morţile din cele 3 tărâmuri ale existenţei ce sunt create de minte. Despre care Daéabhâmi Sâtra zice:
«Cele trei lumi nu există nicăieriele sunt create de Mintea Proprie;
Dacă mintea este ştiută ca fiind lipsită natură (proprie) irealitatea tuturor lucrurilor este demascată».
Dacă mintea e liberă de poluare şi ataşare, întreaga samsâml producătoare de acţiuni karmice va ajunge la un sfârşit. Doar după această meditaţie, următoarea practică de reglementare (a hranei, somnului, trupului, respiratiei şi minţii) poatefi începută.
Ce înseamnă „reglementare”? De exemplu, un olar care doreşte să facă vase de lut, trebuie să pregătească mai întâi lutul corespunzător, care nu trebuie să fie nici prea tare nici prea moale, astfel încât să poată fi mulat într-o formă; un cântăreţ din lăută trebuie mai întâi să-şi acordeze strunele dacă vrea să compună o melodie. Tot aşa, în controlul minţii (următoarele) 5 lucruri trebuie să fie reglementate, astfel încât calmul imperturbabil să poată fi realizat, căci altminteri rădăcinile lăuntrice minunate (calităţile) nu se pot manifesta.
l) Reglementarea mâncării. Hrana este pentru a nutri trupul, astfel încât ea trebuie să fie potrivită pentru ca el să pătrundă în Dao. Dacă se mănâncă prea mult, stomacul va fi plin şi va împiedica respiraţia, astfel centrele psihice lăuntrice vor fi blocate şi mintea obstrucţionată, lucru care încurcă meditaţia. Dacă se mănâncă insuficient, stomacul nu va fi destul de plin şi mintea şi cunoaşterea sa nu vor fi ferme. Aceste două stări nu te ajută să realizezi dhyâna. Hrana impură provoacă confuzia minţii şi a cunoaşterii sale. Hrana de nedorit provoacă căderea în boală şi menţine cele 4 elemente în dizarmonie. De aceea, un discipol trebuie să fie foarte grijuliu cu toate aceste lucruri atunci când începe să practice meditaţia. În legătură cu aceasta, Satra zice: <<Dacă trupul este uşor, Dao va prospera. Dacă hrana şi băutura sunt reglementate corespunzător, te vei bucura de fericire în linişte şi mintea neclintită se va arăta tare zeloasă. Aceasta este învăţătura tuturor Iluminaţilor».
2) Reglementarea somnului. Somnul rezultă din ignoranta care ascunde (mintea) şi nu trebuie niciodată să fie încurajatCel care doarme prea mult, nu numai că se lipseşte de practica sfintei Dharma, dar îşi va pierde şi abilitatea de a practica, astfel încât mintea sa va deveni confuză şi toate bunele sale ră’ dăcini (calităţi) vor dispărea. De aceea, e necesar să conştient? zezi impermanenţa (vieţii) şi să-ţi reglementezi somnul ca să-ţî menţii spiritul la înălţime şi mintea limpede, cu scopul de a sălăşlui în starea divină care conduce la manifestarea neclintirii imperturbabile. Despre această, Satra zice: «Autocultivarea nu trebuie să fie practicată înainte sau după miezul nopţii, (şi obişnuinţa) de a dormi nu trebuie să fie lăsată să facă ca viaţa să-ţi treacă lipsită de ţel, fără a dobândi ceva de la ea». Trebuie să te gândeşti la focul (distructiv) al impermanenţei care arde întreaga lume şi să te străduieşti să fii eliberat de el cât mai repede cu putinţă, în loc să te Iaşi în voia somnului.
3), 4) şi 5) Reglementarea trupului, respiraţiei şi minţii. Aceste trei practici nu trebuie să fie separate ci concurente. Cu toate acestea, pentru început, metodele intermediare şi cele finale diferă; în plus, există o diferenţă între intrarea şi ieşirea dintr-o stare de meditaţie.
Şi acum, câte ceva despre metoda de reglementare a trupului la începutul meditaţiei. Dacă cel ce meditează doreşte să-şi controleze complet trupul pentru a intra în starea de neclintire imperturbabilă, acesta trebuie, chiar înainte de a se aşeza, să se auto-examineze îndeaproape ca să afle dacă actele sale ce ţin de mers, stat în picioare, mişcare şi stat jos sunt sau nu grosolane. Dacă acestea sunt astfel, respiraţia sa va fi grosolană, aşa încât mintea îi va fi neliniştită şi incapabilă de a inregistra şi dacă el stă ea va fi zăpăcită şi tulburată. De aceea, înainte de a se aşeza, el trebuie să-şi vizualizeze în mod avantajos trupul ca fiind relaxat, aşa cum se află el liniştit în timpul meditaţiei. Atunci când îşi începe meditaţia în pat, practicantul trebuie să-şi aranjeze pernele astfel încât ele să fie potrivite pentru o şedere îndelungată si sa nu stea ca pe ace de acupunctura. Apoi, el trebuie să ştie cum să stea cu picioarele încrucişate. În postura „semi-lotus” [siddhăsana], piciorul stâng trebuie să fie plasat peste cel drept şi tras strâns către pântece, aşa încât degetele piciorului stâng să fie paralele cu coapsa dreaptă şi acelea ale piciorului drept, cu coapsa stângă. Dacă se doreşte să ia o postură de „lotus complet” [padmăsana], practicantul trebuie să-şi plaseze şi laba piciorului drept peste [gamba] stângă. Următoarea acţiune de întreprins este slăbirea centurii (curelei), doar atât cât să prevină somnul. Apoi mâna stângă trebuie să fie lăsată să stea peste cea dreaptă, ambele fiind plasate pe picioare şi trase lângă pântec. După aceasta, trupul trebuie să fie ajustat, menţinându-l vertical şi drept şi balansându-l împreună cu membrele de 7, 8 ori, pentru a te relaxa. Astfel, trupul va fi vertical, şira spinării nefiind nici îndoită, nici dreaptă. Gâtul şi capul trebuie ţinute în poziţie corectă, aşa încât vârful nasului şi buricul să fie în linie. Capul nu trebuie să fie nici dat pe Spate, nici înclinat într-o parte, nici aplecat, nici ridicat, ci să fie perfect orizontal. Apoi practicantul trebuie să expire tot aerul impur pe gură, nu în pripă, ci uşor şi continuu, vizualizând în acelaşi timp toate obstrucţiile din calea Centrelor Psihice din trup urmărind respiraţia, şi, prin aceasta, aceste obstructii sunt aruncate afară din trup. Apoi, el trebuie să-şi închidă gura pentru a inhala aer proaspăt prin nări. Aceasta trebuie să fie repetată încă o dată sau de două ori, însă dacă trupul şi respiraţia lui pot fi reglementate după ce el a procedat astfel o singură dată, aceasta va fi suficient. Când el îşi închide gura, buza superioară şi dinţii de sus trebuie să-i atingă pe cei de jos şi [partea dorsală a] limbii să atingă palatul. Apoi, el trebuie să-şi închidă ochii [parţial] pentru a înlătura lumina.
Astfel, el trebuie să stea vertical, ca un bolovan nemiscat, fără a permite trupului, capului şi membrelor să tremure. Acesta este modul corect de a reglementa trupul la începutul meditaţiei şi este esential pentru a evita atât încordarea, cât şi moliciunea.
4) Regularizarea respiraţiei la începutul meditaţiei. Există 4 feluri de respiraţii: audibilă, icnită [sau întretăiată, aspră şi liniştită [sau odihnitoare].
[ ele vor fi prezentate intr-un text viitor]