Nemurirea si Tao

Una dintre cele mai mari dorinţe ale umanităţii este dorinţa de nemurire. Problemele privitoare la originile universului, originile vieţii, transcendenta spirituală şi conştiinţa cosmică au fost întotdeauna cercetate cu intensă curiozitate. Unele dintre cele mai importante precepte religioase se bazează pe aspiraţia şi curiozitatea umană. De exemplu, raiul, Tara-Purităţii lui Buddha, Shangri-La, lumea marilor nemuritori, toate sugerează posibilitatea educării spirituale dincolo de tărâmul dorinţelor pământeşti.

Curiozitatea noastră în legătură cu natura existenţei, o înclinaţie de a obtine cunoştinţe în legătură cu originile vieţii şi tendinţa de a tânji după nemurire stau si la baza unor şcoli de gândire nereligioase. Ansamblul de tehnici yoga practicate în mod tradiţional în India, acupunctura si stiinta Daoista a Jing- ului precum şi meditaţia practicată după modelul antic în China constituie metode diferite de educare, dar ele se bazează pe aceleaşi cunoştinţe fundamentale. De exemplu, în ambele cazuri se recomandă ca o persoană să-şi educe şi să-şi purifice corpul şi spiritul în timpul existenţei prezente. Mai mult, amândouă implică practicarea unor tehnici care pot oferi unei persoane posibilitatea de a transcende dincolo de hotarele lumii materiale, pentru a obţine existenţa eternă şi pentru a cunoaşte misterele ascunse ale Vieţii. Aceste învăţături sunt, într-un anume fel, foarte asemănătoare unor învăţături religioase, dar şcolile care le practică nu sunt religioase. În acest fel, cel care se decide să practice aceste procedee nu este nevoit nici să abandoneze vreuna dintre credinţele sale religioase şi nici să postească sau să accepte şi alte credinţe pentru a putea începe practicarea lor.

Incă din antichitate s-au scris şi s-au studiat cu mare grijă numeroase cărţi despre nemurire. Dar cine este cu adevărat nemuritor? Uneori pare neraţional chiar şi ca cineva să se aştepte la o viaţă lungă, deci nu este deloc lipsit de sens să presupunem că teoria nemuririi se bazează pe o minciună. Acest gen de suspiciune nu este deloc ceva nou, iar cei din antichitate se pare că au trăit şi ei îndoieli de felul acesta. Chi Kang, de exemplu, unul dintre cei şapte înţelepţi ai „crângului de bambus“, a dezvoltat o teorie care stătea

la baza punerii în practică a unui regim prin intermediul căruia a încercat să dovedească în mod rational că se poate ajunge la nemurire. Având în vederş că Chi Kang a trăit şi a scris în timpul dinastiei Chin, se pare că el a încercat să dezvolte această teorie pentru a demonstra oamenilor din acele vremuri că nemurirea este posibilă.

Chi Kang susţinea că un regim pentru obţinerea nemuririi este bine Venit din moment ce calea nemuririi îi oferă celui ce o urmează posibilitatea de a transcende dincolo de hotarele lumii pământeşti şi de a obţine dumne. zeirea. Cu toate că noi nu suntem capabili nici să confirmăm, dar nici să în. Hrmăm presupunerile lui Chi Kang în ce priveşte transcendenta spirituală şi modul de a ajunge la ea, cel puţin nu putem nega faptul că a unna calea spre nemurire este un lucru extrem de util. Merită încurajată încercarea de a urma un astfel de regim din cauză că el se dovedeşte a 6 un ajutor conside. rabi] pentru cei implicaţi în practicarea medicinei chinezeşti, ca şi pentru cei care utilizează psihanaliza modernă, psihoterapia şi practicile de vindecare holistică.

O teorie care a fost transmisă de la o generaţie la alta de mii de ani trebuie, cu siguranţă, să conţină măcar o parte de adevăr. Teoria nemuririi se poate dovedi destul de greu de înţeles, dar tocmai din acest motiv noi nu avem dreptul să hotărâm că este o absurditate. In loc să promovăm o astfel de idee, ar trebui să încercăm să descoperim motivele pentru care această teorie pare dificil de priceput. Există câţiva factori ce contribuie la dificultăţile pe care le întâmpinăm iniţial. Primul ar f1 că, deşi anticii nu erau nechibzuiţi, există mari diferenţe între metodele de învăţare care se aplicau în acele vremuri şi cele pe care le folosim noi astăzi. Al doilea motiv ar fi acela că persoanele care au investigat problema nemuririi în profunzime nu au avut parte de prea mult ajutor datorită faptului că o astfel de cercetare necesită un efort enorm şi o mare capacitate de a lucra pe cont propriu. Educarea în scopul obţinerii nemuririi nu este la fel de simplă ca o metodă de îmbogăţire rapidă. Cei care se vor dedica practicării cu regularitate a tehnicilor de educare a minţii vor beneficia de imensele efecte auto-vindecătoare, ‘ în timp ce persoanele care le vor utiliza doar în cazuri de urgenţă nu VOl’ avea părte de aceleaşi rezultate.

In conformitate cu teoria „originilor ancestrale“, cei care doresc să exploreze misterele şi să transceandă lumii trebuie că posedă o capacitate naturală de a învăţa nemurirea. În timpul dinastiei Ching, Chao I a compus următorul poem:

„Mi-a fost greu să scriu poezii. Pe când eram tânăr credeam că asta se datorează faptului că nu sunt destul de subtil şi că nu mi-am perfectionat talentul. Eram deja foarte bătran cand am inteles, în sfârşit: ca nu este de ajuns să muncesti singur, chiar daca efortul pe care îl depui este uriaş. Treizeci la sută depinde de acest efort uman, iar restul depinde de voinţa cerului.“
În cadrul literaturii, poezia reprezintă un Tao în miniatură, iar unele dintre greutăţile pe care cineva trebuie să le înfrunte pentru a ajunge la el sunt descrise în poemul lui Chao I. Este foarte greu să schimbi temperamentul cuiva într-un timp scurt, astfel ca persoana respectivă să ajungă la obţinerea tuturor minunăţiilor pe care Tao le poate oferi.

Cu toate că anticii s-ar putea să nu fi dorit explicarea clară şi relatarea completă a unora dintre tehnici, sper că această schiţă preliminară a cercetării pe care am efectuat-o se va dovedi nu doar folositoare celor interesaţi în dezvoltarea unui regim, dar şi ca reprezentând un prim pas în cercetarea mai aprofundată a căilor taoismului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *